O familie de mestesugari, olari din tata-n fiu, traieste si iubeste in umbra Centrului, o constructie menita sa le asigure oamenilor fascinati de ea absolut totul, de la produse de consum pina la senzatii naturale : muscatura gerului, mingiierea soarelui, ba chiar sentimentul de a se gasi in pestera din mitul platonic, model restrins al unei lumi in care intoarcem spatele realitatii, privind halucinantele umbre deformate aruncate pe un zid. Ca si in romanele anterioare ale scriitorului portughez, in Pestera se confrunta doua universuri distincte: unul aflat intr-un rapid proces de disparitie si altul care creste si se multiplica asemenea unui joc de oglinzi, confruntare ce reflecta criza sfirsitului de secol si de mileniu.
