Spatiul in care se misca personajele lui Cosmin Leucuta e populat in permanenta de evenimente si situatii care transforma brusc banalul intr-o excursie insolita prin realitatea imediata. Ai tot timpul senzatia ca asisti la o plimbare sau un dialog care se incarca gradual ca o arma si, din clipa in clipa, urmeaza ca cineva sa apese tragaciul. Cand Leucuta are doua personaje angajate intr-un dialog (la fel ca intr-un film de Tarantino) stie sa scoata la iveala cu talent toata nebunia obisnuita a lumii si sa o povesteasca prin cuvintele acestora, colectionand anomaliile ca intr-un insectar. Citind aceste povestiri putem sa intelegem parca mai bine ca viata e un lung sir de simptome mai vesele sau mai triste care nu fac decat sa ne anunte degradarea si sfarsitul. - Bogdan Raileanu
