Marile zboruri ale poeziei mecedonskiene, obsesia, sensul sau urcator, alergator pe margini de prapastii, dar tintit neincetat catre cer, patrie pierduta dupa care singur poetul mai suspina inca , proiectarea sufletului spre perihelia lui , sub semnul unui fascinant Excelsior, apartin, asadar, unui univers unitar in miscarea sa ascensionala, din impulsiunea caruia poetul face insasi maxima existentei sale.
