E cat se poate de evident ca, din cele mai vechi timpuri, conservarea hranei a fost o necesitate. In antichitate se foloseau metode de intarziere a degradarii alimentelor - adaugarea unor rasini si sigilarea vaselor de depozitare (amfore) cu ceara sau bitum. Interesant este ca anticii deja descoperisera ca nu doar sarea si otetul blocheaza dezvoltarea bacteriilor, ci ca si zaharul are acelasi efect, adaugat in cantitate mare. In Evul Mediu, gasim pentru prima data folosita pe scara larga conservarea prin frig - acolo unde clima o permitea, se depozita gheata pentru tot anul, in pesteri, grote sau in ghetarii sapate adanc in sol. In 1795, armata franceza a anuntat ca ofera un premiu de 12.000 de franci celui care furnizeaza o metoda noua si eficienta pentru conservarea alimentelor pe termen lung. Un bucatar, pe nume Nicolas Appert si-a pus la punct metoda si a primit premiul. In onoarea lui, metoda a fost numita apertizare. Astfel, posibilitatile conservarii au devenit nelimitate. Cele mai interesante, complicate si nebanuite combinatii culinare au aparut pentru a incanta gusturile cele mai fine. Incet, incet conservarea alimentelor a trecut de la stadiu de necesitate la cel de arta, numarul retetelor de muraturi, gemuri si conserve crescand exponential cu rafinarea gusturilor.