Traducere de Wilhelm Tauwinkl Am scris aceasta carte cu simpatie si respect fata de acei oameni care, in ultima suta de ani, au incercat sa construiasca, in conditii grele, ceea ce, dupa parerea mea, merita Romania sa fie: o tara normala, nu un caz special, nici in bine, nici in rau, ci un stat de drept, democratic, in Europa. Regimurile autoritar-totalitare din ultima suta de ani au fost sustinute chiar de forte din tara, oricat de mult s-a incercat mereu sa se atribuie fascismul doar influentei germane, iar comunismul, exclusiv celei sovietice. Este, desigur, o constatare dureroasa pentru romani, dar fara o analiza a acestei continuitati va fi dificila vreo schimbare fundamentala in viitor. La o suta de ani de la 1918 ar trebui sarbatoriti acei oameni care, dupa 1989, in ciuda statului, dincolo de acest stat, dar apoi si in importante institutii ale acestui stat, nu s-au angajat pe drumul nationalismului izolationist si al specificitatii romanesti, ci pe drumul unei normalitati europene. (OLIVER JENS SCHMITT) Exista o lamentatie publica in acest moment privind lipsa unui proiect de tara Unii spun ca unirea cu Basarabia ar putea fi un proiect de tara. Construirea de autostrazi, spun altii, este un proiect pentru urmatoarea mie de ani, iar altii spun ca generarea de prosperitate, pur si simplu, este suficienta. Eu as spune ca instaurarea adevarului in centrul vietii publice, acolo unde a fost foarte putin prezent in Romania ultimilor o suta de ani, ar fi foarte importanta; poate ca acesta este motivul care a dus la disparitia increderii in societatea romaneasca. Increderea in insti tutii si in celalalt este, intr-adevar, liantul cel mai important al unei democratii. (MARIAN VOICU)