ACTUL I PROLOGUL (Intra Corul) CORUL Aicea, in Verona-ncantaloare, A doua neamuri mandre veche ura A izbucnit din nou, prin certuri care Sa curga sange mult de frati facura. Din cele doua case-ndusmanite Ies doi indragostiti loviti de soarte, Si vrajba cu nenorociri cumplite Sfarseste prin a tinerilor moarte. Iubirea lor cu soarta-ngrozitoare Si ura ce nu poate fi-mpacata Decat cu moartea scumpelor odoare. Pe scena-n doua ceasuri vi se-arata. De-aveti rabdare s-ascultati acestea, Ne-om stradui sa-nfatisam povestea. SCENA I O PI A TA PUBLICA - SAMSON Sl GREGORIO SAMSON Pe legea mea, Gregorio, sa nu le mai permitem sa ne ia de sus. GREGORIO Nu, fireste, caci am ramanea pe jos. SAMSON Vreau sa spun ca daca ne-or mai lua la vale, sa ne tinem la inaltime. GREGORIO Da, numai baga de seama, sa nu ajungi la inaltimea furcilor! SAMSON Eu, cand ma scoate cineva din tatani, nu stiu multe.