In iunie 404, arhiepiscopul Ioan al Constantinopolului, supranumit Gura de Aur , pleca pe drumul fara intoarcere al exilului. Din indepartatul orasel Cucuz va intretine o bogata corespondenta, in care se detaseaza cele doua mesaje adresate credinciosilor ramasi fideli in Constantinopol si cele 17 scrisori adresate diaconitei Olimpiada. Impreuna ele alcatuiesc o veritabila trilogie a exilului in care Sfantul Ioan trateaza problema suferintei nedrepte a crestinilor persecutati de propriii lor confrati si raspunde celor care, scandalizati de acestea, puneau sub semnul intrebarii Providenta lui Dumnezeu. Daca ultimele doua mesaje-scrisori catre credinciosii din Constantinopol sunt adevarate tratate despre suferinta si Providenta, scrisorile catre Olimpiada au un aspect mai personal. Ele ne reveleaza o emotionanta prietenie si o profunda afectiune spirituala intre doua personalitati unice. Totodata, ele ne fac sa ne punem intrebarea: cine a fost acest misterios personaj feminin care a trait in anturajul nemijlocit al celor mai mari Sfinti Parinti ai veacului de aur al patristicii grecesti? Grigorie din Nazianz ii trimitea un poem de ziua nuntii; Grigorie al Nyssei ii dedica omiliile la Cantarea Cantarilor. La cateva decenii dupa moartea sa (in 408, la nici un an dupa moartea in exil a Sfantului Ioan), Viata Olimpiadei ne arata ca diaconita era deja venerata ca sfanta cuvioasa si marturisitoare , memoria ei fiind apoi eclipsata de gloria arhiepiscopului cu Gura de Aur . Reunind alaturi de trilogia exilului care grupeaza ultimele scrieri apartinand Sfantului Ioan Gura de Aur totalitatea textelor patristice scrise despre si catre Olimpiada, volumul de fata restituie profilul spiritual a doua din cele mai remarcabile figuri ale perioadei patristice si din intreaga istorie a Bisericii.