Am mereu impresia ca traiesc incalecata pe doua lumi - cea de aici si cea de acolo, la voi - si amandoua sunt reale, si amandoua intens prezente in mine, iar eu sunt doua fiinte complet deosebite cuprinse intr-un singur trup, cea care isi poarta obrazul romanesc si sufletul atins si permeat de voi si aceea care isi poarta masca englezeasca si invelisul tesut din firele vietii si oamenilor de aici. Si atat de rar aceste doua jumatati se suprapun sau coincid. Cu toti ceilalti sunt doar o jumatate de om, ca un glob luminat doar intr-o parte si cu restul in intuneric... (PIA PILLAT, 3 februarie 1966) Eu nu am facut absolut nimic contrar impulsurilor sau nevoilor mele de adancime, n-am facut decat sa pun in fapt ce exista in mine si cerea sa iasa. Pia Pillat (nascuta in 1916), ce femeie extraordinara, ce personaj fabulos! Ce textura sufleteasca tulburatoare si atasanta deopotriva! Si ce biografie! Fiica lui Ion Pillat, sora lui Dinu Pillat, sotia lui Mihail Farcasanu, temperament sangvin, aventuros, suflet naravas, renegata vre melnic de clanul Bratienilor in urma unei convietuiri deranjante pentru morala puritana a acestora, fugind in 1946 din Romania stalinista prin com plicitati cu spionajul britanic, ajunsa la BBC, recasatorita cu un medic englez, ratand o cariera literara, dar implinindu-se in actiuni de asistenta sociala. Iubitoare de natura, de animale, de inotul in ape reci de munte, luminand decisiv mariajul Corneliei cu Dinu Pillat si traind zeci de ani drama exilului, cu arestati, condamnati si morti acasa, cu sperante inselate si resemnari amare in Occident. Ma cheama pamantul acesta pe care-l iubesc, pamantul acesta batran, tocit si bun, care freamata ros de vietati, sfredelit de radacini, adapat de suvoaie subterane si care cheama in zi, in noapte, sufletele din noi... Roman de dragoste epistolar, jurnal de epoca neagra, dar si de zile senine, suma de modele morale forjate in cultul familiei, al randuielii si armoniei interioare, cartea aceasta ne arata o data mai mult ce lume deplina am avut si ce nimic ne-a ramas. (DAN C. MIHAILESCU)
