Pentru cei mai multi dintre romani, Tezaurul inseamna aurul Bancii Nationale a Romaniei. Si totusi, acesta reprezenta mai putin de o zecime din valoarea bunurilor evacuate in Rusia in 1916 si 1917. Romanii au expediat atunci tezaurele Bancii Nationale si ale Casei de Depuneri si Consemnatiuni, ale bancilor private si ale institutiilor publice, bijuteriile Coroanei, cele mai importante obiecte de arta din muzee si colectiile private, odoarele manastiresti, colectiile numismatice, arhivele statului, arhivele diplomatice, manuscrisele, cartile rare, in fine, tot ce reprezenta, ca patrimoniu, identitatea natiunii romane, incepand cu secolul al XVI-lea. Incercati sa ii povestiti unui rus rezonabil, fara sa va infierbantati, istoria Tezaurului romanesc. Veti trece, exasperati, de la problema simpla a unei datorii neplatite, creanta transmisa din generatie in generatie, pana la Basarabia, razboiul de pe Frontul de Est, instalarea comunismului in Romania sau scutul de la Deveselu. Pentru noi, chestiunea Tezaurului este simpla: le-am dat rusilor toata avutia noastra, spre pastrare, cu acte in regula. De 100 de ani le-o cerem inapoi. Pentru romani, rezolvarea problemei Tezaurului ar duce la imbunatatirea relatiei bilaterale. Pentru rusi, imbunatatirea relatiilor bilaterale ar duce la rezolvarea problemei Tezaurului. Iata o situatie fara iesire.