„Rob avea o metodă a lui de a nu se gândi la lucruri. Îşi imagina că e o valiză prea plină... Îşi băga toate sentimentele în valiză; le îndesa acolo și se aşeza pe valiză ca s-o încuie bine. Așa nu se gândea el la lucruri. Uneori era greu să păstreze valiza închisă. Dar acum avea ceva de aşezat deasupra ei. Avea tigrul."
Tigrul pare că se înfiripă din ceaţă în dimineața în care Rob îl vede în pădurea din spatele motelului unde locuiește cu tatăl lui. Străluceşte atât de tare, e ca soarele - un soare furios și închis într-o cuşcă. În aceeaşi zi, Rob o cunoaște pe Sixtina, căreia, spre deosebire de el, nu îi este deloc frică nici de gânduri, nici de emoții. De la ea ar putea învăța că unele lucruri, cum sunt amintirile, tristețea şi tigrii, nu pot fi ținute pentru totdeauna într-o cușcă.
