Cartea de fata nu reprezinta stricto sensu o noua scriere despre Nicolae Titulescu. Marele diplomat, orator, profesor si om de stat este evocat mai ales ca un reper ideatic si biografic in expunerea multor ganduri si consideratii personale cu privire la diplomatia romana din ultimele patru decenii, in doua oranduiri socio-politice radical distincte si sub patru presedinti ai Republicii. De ce aceasta perioada? Pentru ca ea coincide cu activitatea neintrerupta a autorului in zona relatiilor externe - diplomatia de studenti si de tineret, diplomatia guvernamentala si diplomatia parlamentara in multiple dimensiuni: bilaterala, regional si multilaterala. Pentru autorul cartii, Titulescu reprezinta o paradigma diplomatica avand calitatea perenitatii, prezenta printre randurile de discurs sau printre zambetele care l-au facut agreabil si, deopotriva, respectabil pretutindeni, in lume. Ca atitudine interpretativa, nu s-a optat nici pentru o stigmatizare oportunista a Trecutului, dar nici pentru o cosmetizare atent calculata a Prezentului. In consecinta, cititorul va regasi in paginile de fata - fie ca se asteapta sau nu la acest lucru - atat lumini trecute, cat si umbre prezente. Dupa 1989, Titulescu a revenit acasa, la poalele Carpatilor. Dar el ar trebui sa revina - asa cum se cuvine - si in stilul colectival romanilor de a face diplomatie in Europa si pe alte continente. Prin reflectiile adunate in acest volum care nu este unul de memorii sau unul de impresii de calatorie, se ofera cititorului sansa de a se intalni - mental si sentimental - cu un Model de viziune si actiune diplomatica, numit pe buna dreptate Talleyrandul nostru .