Scris alert, concentrat si fara sa-si menajeze cititoarele cititorii, romanul acesta feminist (Legatul Angelei) este agresiv cu prostia si comoditatea care se depun (mai totdeauna) in noi. Are ceva din ritmul unui punk rock song : l-am asociat - intuitiv - eticii protestatare proprii activistelor artistelor din grupul Pussy Riot. Iar capitolul spectaculos, intitulat (cum altfel?) Viata e a mea , din partea finala a cartii Emiliei Faur, panoteaza nu doar cei patru pereti (ai unei sali de expozitie), ci insasi conditia femeii in Romania, cu o luciditate, o tandrete si o disperare pe care - in acelasi asamblaj narativ multimedia - nu le-am mai intalnit. (stefan Manasia)
