Considerat de critica de specialitate noua stea a literaturii din latino-americane , ALEJANDRO ZAMBRA s-a impus pe scena literara prin stilul original si prin placerea de a istorisi. In 2007, a fost inclus in Bogota 39, o lista a celor mai importanti scriitori din America Latina sub 39 de ani. In 2010, revista britanica Granda l-a nominalizat printre printre cei mai importanti 22 de romancieri de limba spaniola sub 35 de ani. Scriu pentru ca am nevoie sa simt ca nu am murit , marturiseste Zambra. In fiecare seara, Julian, tanar profesor si scriitor de duminica , improvizeaza scurte povestiri despre copaci pentru a o adormi pe Daniela, fiica lui vitrega, un ritual de la care nici adultul, nici copilul nu se abat niciodata. Nici macar in seara in care Veronica, sotia lui Julian si mama Danielei, intarzie inexplicabil de mult. Cuprins de panica, profesorul se teme ca a fost parasit si isi petrece noaptea scriind despre cea care ii este sotie, despre viata lor impreuna, despre trecut, promitand ca isi va incheia povestirea cand Veronica va ajunge acasa ori atunci cand va capata certitudinea ca femeia a disparut pe veci. Romanul il poarta pe cititor intr-un subtil joc al trecutului cu prezentul, dar si al prezentului cu viitorul, caci Julian isi imagineaza ziua in care Daniela, in varsta de 30 de ani, ii va citi insemnarile din noaptea care le-a schimbat vietile pe vecie. Acum citeste, e cufundat in citit: se straduieste sa-si inchipuie ca nu cunoaste povestea si, pentru scurt timp, iluzia ii reuseste - se lasa purtat cu inocenta si timiditate, convins ca are in fata ochilor textul altcuiva. Totusi, o virgula prost pusa sau un sunet mai aspru reusesc sa-l aduca la realitate: este atunci, din nou, autor, autorul a ceva, un fel de politist al propriei persoane care isi sanctioneaza greselile, excesele, pudorile. Alejandro Zambra