Cred, cum spuneam, ca noi trebuie sa ne impacam cu Istoria noastra. Sa o privim fara incrancenare si fara frunti incruntate, sa o judecam fara jigniri la adresa noastra sau a vecinilor. Sa incercam sa invatam ceva folositor din Istorie. Desigur, aceasta nu inseamna sa uitam sau sa trecem cu vederea ceea ce am gresit noi fata de noi, noi fata de altii sau altii fata de noi. Vreau doar sa spun ca, orice am face, noi nu vom putea evada din trecutul nostru. Orice am spune, nu-l putem schimba. Ce a fost a fost doar ca depinde de noi sa spunem ce si de ce a fost. Adrian Cioroianu Istoria este, mai presus de toate, o poveste apropiata de adevar despre ceea ce a fost altadata. In acest volum, altadata este recent si multi dintre noi, inclusiv autorul, l-au trait, macar in parte, nemijlocit. Incepe imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cu imprejurarile in care Romania a intrat in sfera intereselor sovietice, pierzandu-si, pe rand, ca intr-un scenariu bine pus la punct, partidele politice, libertatile cetatenesti, suveranul, cultele religioase si tot ceea ce amintea de vechea Romanie. Continua cu izbanzile de moment ale regimului comunist, cum ar fi instalarea aparatului represiv, crearea unui limbaj nou, industrializarea si urbanizarea tarii, ambele discutabile din perspectiva istorica, marirea (si decaderea) unor corifei ai politicii culturale si se incheie cu declinul si prabusirea regimului si, fireste, a conducatorului sau. Asadar, o istorie la care am participat si in care nu ne simtim confortabil, dar pe care trebuie sa o cunoastem si sa o acceptam, fiindca nu putem evada din istoria noastra.