... bun, pentru inceput trebuie sa recunosc ca sunt chiar impresionat ca sora mea geamana, Beck, a reusit sa faca desenul asta, pentru ca ne aflam atunci cam la zece secunde distanta de a fi crantaniti de o familie de rechini cap, de, ciocan. (Beck spune ca a facut ilustratia aceea mai tarziu, din memorie, nu cand ne aflam in apa. La fel procedez si eu cu povestitul. Este greu sa scrii sau sa desenezi in timp ce inoti ca sa, ti salvezi viata. Cerneala devine apoasa si lasa pete.) Unde eram? A, da! In ocean. In largul statului Costa Rica. Urmariti de rechini cap, de, ciocan, in timp ce inotam spre Insula Cocos, un parc national costarican, cunoscut si sub numele de Insula rechinilor . (Da, Beck, asta ar fi trebuit sa fie un indiciu despre ce putea pandi pe sub valuri.) Dadeam disperati din maini si din picioare, straduindu, ne sa scapam de ceata de monstri flamanzi ai marii. Un lucru bun era ca rechinii cap, de, ciocan au ochii acolo unde ar trebui sa fie urechile. Poate ca nu ar fi reusit sa ne vada - daca inotam fix in fata lor. De ce nu ne aflam intr, o barca, una cu vasle sau una cu motor? Pentru ca mama, tata si fratele nostru mai mare, Tommy, luasera toate barcile disponibile, hotarand sa intreprinda o mica vanatoare de comori fara mine, fara Beck si fara sora noastra mai mare, Storm...