... cu doar o luna in urma, J batuse la usa lui Q, simtindu, se rau si nadajduind ca lui Q ii ramasese niste supa de la cina. Dar noaptea trecuta, in pofida faptului ca avea ne, voie de o confirmare, el ramasese singur langa fereastra cea mare care dadea in Curte si era aproape la fel de mare ca peretele. stia ca fratele Q ar fi avut ceva inteligent de spus, ca poate ar fi fost in stare sa, i dovedeasca faptul ca silueta era, de fapt, o combinatie nefericita de crengi, frunze si lumina lunii. Pentru ca, probabil, asta si vazuse J, nimic altceva decat o combinatie de obiecte inerte, fara inteligenta. Totusi, J simtea ca in acea padure exista inteligenta. J simtea viata acolo. Sau ceva de genul asta. Te simteai supravegheat, exact asa te simteai. Cred ca a fost din cauza apropiatului schimb de etaj, a cugetat J cu voce tare. Am crescut alaturi de D, L si Q. si sa fiu mutat, dintr, odata stiu si eu? Sunt de acord ca Parintii procedeaza corect astfel, pentru a promova experiente noi, pentru a cladi noi legaturi, dar, totodata, e si nitel J a simtit piele rece pe umar. Un pic pierdut? a intrebat T. A. T. A. Cu blandete, T. A. T. A. l, a rasucit ca sa ajunga fata in fata. Becul atarna direct deasupra capului barbatului, dar anumite parti ale fetei lui ramaneau ascunse in intuneric. J s, a gandit ca tot chipul lui T. A. T. A. parea acoperit de par, de parca umbrele proiectate acolo erau, de fapt, barba crescuta peste masura, in, tinzandu, se pana la ochii lui sclipitori, ba chiar ajungand si mai sus, pana la chica deasa de pe cap, data pe spate. Da! J a inghitit in sec... ......... ... un sunet aproape la fel de familiar precum insusi cuvantul Inspectie, cand razbatea, pe un ton ascutit, din unica boxa aco, perita cu plasa de otel prinsa in peretele holului. Collins si Jeffrey si, au scos lupele de la brau si au avansat. T. A. T. A. s, a retras, insa nu tocmai pana la birou. Intorcandu, se cu fata catre Inspectori, J l, a simtit pe T. A. T. A. aproape de el, nemiscat, cu bratele incrucisate la piept si cu manusile de piele tinand strans manecile jachetei sale rosii. si Collins, si Jeffrey il priveau pe T. A. T. A. cu aceeasi expresie pe care J isi imagina ca el insusi o avea pe chip. Un pic mai mult decat confuzie. si nu prea departe de teama. T. A. T. A. nu mai supraveghease niciodata o Inspectie atat de aproape. De ce tocmai acum? Isterie , si, a raspuns J in gand si a hotarat ca aceasta era ultima oara cand se mai gandea la asa ceva. Nu erau decat crengile care atarnau pana jos ale Copacului Misterelor. Lucruri la fel de naturale precum ciresii din Pepiniera. Iar un frate mort ghemuindu, se in miez de noapte era era un gand isteric. Nu! Nu ascundea nimic, pentru ca, pur si simplu, nu era nimic de ascuns...