Istanbul (2003) impleteste intr-o maniera originala doua povesti la fel de sinuoase si de cuceritoare: cea a primei jumatati din viata scriitorului si cea a orasului in care s-a nascut si pe care il cunoaste mai bine ca nimeni altul. In vastele apartamente ale familiei Pamuk, intesate de urmele unei bunastari in declin, se fac simtite aceeasi inclestare intre vechi si nou, aceeasi melancolie si aceeasi criza identitara ca si pe strazile Istanbulului, odinioara capitala puternicului Imperiu Otoman, unde vestigiile unei glorii de mult apuse cedeaza incet-incet locul imenselor cladiri de locuinte si centre comerciale. Istanbul realizeaza un dublu portret, al autorului in tinerete si al orasului vazut prin prisma amintirilor sale de o uimitoare claritate, dar si a marturiilor scriitorilor si artistilor care i-au marcat inceputurile evolutiei spirituale. Aceasta carte este o adevarata declaratie de dragoste. ( Sunday Times ) Departe de descrierea conventionala a splendorilor unui oras, din Istanbul transpar inefabilul melancoliei si aventurile imaginatiei. ( The New York Times ) Chiar si aceia dintre noi care nu au calcat in viata lor in Istanbul vor ramine transfigurati dupa lectura pe care o prilejuieste cartea lui Pamuk. ( The Financial Times ) Istanbul este o lectura fascinanta, mai ales pentru cititorii familiarizati cu fragilitatea legaturilor culturale dintre Orient si Occident. ( The Economist ) Senzualitatea Istanbulului, asa cum o vede Pamuk, nu este marcata de autoportretul autorului, ce respira, surprinzator, din fiecare pagina a cartii, ci de poeticitatea legaturii scriitorului cu orasul care l-a transformat. ( The Gardian )