Cel de-al cincilea volum al Istoriei filosofiei trateaza pe larg filosofia britanica din secolele XVII-XVIII. Frederick Copleston analizeaza de aceasta data felul in care ganditorii reprezentativi pentru aceasta perioada (Hobbes, Newton, Berkeley, Locke, Hume) au conturat un , žspecific, œ al filosofiei britanice: empirismul (la baza cunoasterii se afla senzatiile si perceptiile), contractualismul (societatea a luat nastere in urma unor conventii asumate in mod liber de cetateni, carora trebuie sa li se garanteze respectarea drepturilor , žnaturale, œ) si experimentalismul (ipotezele trebuie dovedite prin demonstratii si experimente). Faimoasa formula esse est percipi (, ža fi inseamna presupune a fi perceput, œ), enuntata de Berkeley, caracterizeaza cel mai bine tipul abordarii si temele preferate de filosofia britanica a acestor secole, exercitand o influenta decisiva asupra curentelor filosofice ulterioare.