In septembrie 1939, Germania si Uniunea Sovietica au atacat si au ocupat Polonia. O jumatate de an mai tarziu, in primavara anului 1940, din ordinul lui Stalin, peste 22 000 de polonezi (ofiteri, profesori, clerici) au fost executati cu un glont in ceafa. Dupa ce, in primavara anului 1943, germanii au descoperit langa Smolensk, in padurea Katyn, mormintele comune ale catorva mii de victime, opinia publica internationala s-a scindat. Cei mai multi i-au considerat pe sovietici autori ai masacrului, dar au fost si lideri politici sau jurnalisti occidentali care au adoptat propaganda Moscovei, ce afirma ca nemtii au infaptuit crimele. Printre acesti din urma politicieni, s-a numarat si presedintele american Franklin D. Roosevelt, care a sustinut vinovatia trupelor germane, pe baza unor informatii furnizate de apropiatii sai. Dupa razboi, prin intermediul manipularii, intimidarii, hartuirii sau crimei, statul sovietic a impus tacerea asupra acestui subiect in teritoriile pe care le controla. Medicul legist roman Alexandru Birkle, fost membru al comisiei medicale care studiase cadavrele in 1943, a fost unul dintre cei care au infruntat persecutia comunista si a fost nevoit sa plece, in secret, din Romania. Katyn 1940 reprezinta o exceptionala ancheta criminalistica asupra unuia dintre cele mai sangeroase episoade din istoria secolului al XX-lea, constituind in egala masura si cronica unei crime ai carei autori au ramas nepedepsiti.