Indiferent daca veti aborda acest roman ca pe o fabula sau o alegorie, ca pe o carte de aventuri sau ca pe un studiu despre bunatate, ba chiar si ca pe o imagine magica a Parisului, veti descoperi o scriitura si o arta de a povesti de mana intai. Multi critici au descris Perestroika la Paris ca pe un antidot la timpurile nelinistite pe care le traim. Au dreptate. Citind acest roman, cei mai multi nu se vor putea sustrage unei inalte stari de bine de la prima pagina pana la sfarsitul inevitabil. New York Journal of Books Perestroika, sau Paras, pentru cei care ajung sa o cunoasca mai bine, este numele pe care i l-au dat oamenii, caci oamenii, dupa cum ea insasi o spune, nu se prea pricep sa recunoasca un cal, in tot cazul nu asa cum se recunosc caii intre ei. Nici chiar atunci cand vine vorba despre un cal de curse ca ea, premiat si indragit. Inocenta, ar putea-o descrie noii ei prieteni din Paris - Frida, bracul german care o invata regulile traiului pe strazile Orasului Luminilor, Raoul, corbul mandru si sfatos, cu un pedigree cel putin la fel de lustruit ca al lui Paras, sau cuplul galagios de rate Sid si Nancy -, plina de nerv si isteata, ar eticheta-o antrenorii. Poate ca toate acestea laolalta au facut-o sa paraseasca hipodromul si sa porneasca intr-o aventura prin Paris, o aventura care celebreaza curiozitatea, ingenuitatea si dorinta oricarei fapturi de a trai in libertate si in armonie cu lumea.