Psihologia Sinelui, intemeiata de Heinz Kohut , este una dintre cele mai importante orientari din psihologia, psihoterapia si psihanaliza contemporana. Pornind de la tulburarile narcisice de personalitate, frecvente in clinica sa din America anilor 50, Kohut se distanteaza de teoria pulsiunilor elaborata de Freud pe baza tratarii nevrozelor, foarte raspandite in Europa inceputului de secol. In centrul psihologiei sinelui se va afla linia narcisica a dezvoltarii psihice, pe care Kohut o considera prioritara. Sinele, obiectele sinelui, oglindirea, transferul narcisic iau locul principalelor concepte freudiene. Importantele modificari teoretice se concretizeaza in innoiri ale tehnicii, intre care privilegierea empatiei in raport cu interpretarea se situaza pe primul plan. Sintetizand intreaga conceptie a lui Kohut, prelegerile interactive sustinute de el la Chicago la mijlocul anilor 70 se adreseaza psihoterapeutilor, psihiatrilor, psihologilor, precum si tuturor celor interesati de cunoasterea de profunzime a omului.