Pentru prima data, vorbeste despre sine. Cu sinceritate si curaj, pe alocuri fara menajamente. Cineva m-ar putea intreba: dac-as fi stiut cum va arata viata mea, as mai fi plecat din satul natal, m-as mai fi scaldat o data in aceeasi apa? Da! Pentru ca nici macar in vise nu mi-am putut imagina o asemenea viata. Si pentru ca eu am nevoie de stimuli puternici, imi traiesc din plin emotiile. Iar viata alaturi de Lech WałÄ sa si tot ceea ce s-a intamplat in aceasta viata mi-a oferit stimulii de care aveam eu nevoie, chiar daca au existat si clipe dramatice. Ii sunt recunoscatoare sortii pentru tot ce mi-a dat. Sunt recunoscatoare ca eu, Danuta, venita dintr-un sat uitat de lume, am reusit sa patrund in lumea larga, am stiut sa simt intuitiv cum trebuie sa ma comport. Greutatile indurate, renuntarile, umilintele si injosirile au fost rascumparate de momentele frumoase pe care le-am trait: evenimentele din august 1980, primirea, in numele sotului meu, a Premiului Nobel pentru Pace, intalnirile cu Sfantul Parinte Papa Ioan-Paul II. Si, intr-adevar, dac-as putea intoarce timpul inapoi, n-as schimba nimic. Cu peste patruzeci de ani in urma, in 1969, n-am gresit, casatorindu, ma cu sotul meu. Nu regret nimic! Danuta WałÄ sa