Amintirile Colonelului Lacusteanu

Roman verde, conservator, rusofil, de temperament sanguin-coleric - acesta pare a fi, dupa propria-i marturisire, ofiterul de cariera Grigore Lacusteanu. Se numara printre putinii care simt nevoia sa astearna pe hartie ganduri despre sine, despre familie ori despre lumea in care traiesc. Valmasagul de la 1848, acel furnicar de crai in care toti am gresit, toti am suferit , caci au fost o zapacire obsteasca , are in persoana memorialistului un cronicar atipic. Aflat in mijlocul evenimentelor, silit sa fie mereu la panda, iute si violent , Grigore Lacusteanu traieste intens intamplarile de familie si deopotriva pe cele din jur. Notele sale, in mare parte subiective, ca orice elaborat de factura memorialistica, vin in raspar cu istoriografia comunista care s-a insinuat in societatea noastra vreme de mai multe decenii. De aici si curiozitatea noastra indreptatita de a asculta et altera pars . Potrivnic statornic al golanilor si convins ca doar Dumnezeu, cu ajutorul blagoslovitei Rusii, poate salva Romania , Grigore Lacusteanu, ca ofiter, e amestecat in revolutie - pentru a o reprima -, e arestat, scapa si e gata sa se puna in slujba invadatorilor rusi si turci. Ceea ce si face. Pana atunci insa urmareste cu acuitate evenimentele, restituindu-ni-le cu condeiul unui libretist de opereta. (Ion FILITTI)