Capsunarii

A fi capsunar e o stare de spirit. Dupa mai bine de douazeci de ani traiti si munciti in strainatate, tot capsunar ma simt. Un om plecat provizoriu din tara, osciland intre doua lumi. Un om in cautarea mai-binelui, caci binele nu-i e de ajuns. Povestirile din cartea de fata nu sunt inspirate din realitate, ci sunt chiar realitate. Cu nume schimbate si cateva mici adaptari cerute de forma literara, ce se intampla in carte s-a intamplat de-adevarat. Realitatea bate filmul, se zice. Si chiar asa e. Viata, asa cum e ea, nu are nevoie de multe artificii stilistice pentru a se lasa citita si a ne da de gandit. Traim intr-o lume bizara, in care politicoasa minciuna tine loc de drapel. Am vrut ca, macar in scris, modul in care am privit si am simtit eu lumea sa capteze farama mea de adevar. (Dani ROCKHOFF) Caut cu infrigurare mai departe si pe un raft jos de tot, la podea, vad o cutie in care sclipea ceva de metal. Trag afara cutia, cu greutate. Inauntru sunt vreo doua-trei masini de tocat carne, toate demontate. Cotrobai mai atent si... minune! Dau peste masinuta-mea-de-macinat-nuci, demontata si ea. E completa. O insfac si pornesc spre casa de marcat, strangand-o la piept. M-am gandit gresit. Dupa ce am spalat-o, am uns-o, am dichisit-o de bal, dupa atata sedere masina de macinat nuci a bunicii n-a vrut. N-a vrut pur si simplu sa macine, caci avea dintii foarte tociti.