Copacul Trasnit

In tacerea noptii i s-a parut ca aude ceva , un fosnet usor venit din camera lor , s-a oprit sa asculte , da era ca o mangaiere , apoi s-a auzit un tocait ca un sarut zgomotos si plin de bale, apoi un scartait de pat. A tipat , ba nu - a urlat un N... U... lung, de animal ranit , a aprins lumina si a inlemnit . In clipa aceea ea a crezut ca a murit , ca era undeva sus si privea nepasatoare si rece spre un loc cunoscut si totusi strain. In pat, dar parca era patul lor , un barbat si o femeie faceau dragoste , dar nu era dragoste , era o imperechere animalica , ceva comandat . Cei doi au ramas inmarmuriti si n-au putut sa faca nici macar acea miscare banala de a se acoperi , iar ea cu ochii mariti de groaza privea si nu vedea , auzea si nu credea . Pironita parca in acel loc nu putea sa faca nici o miscare , se uita doar la cei doi care pareau doua manechine ramase fara acoperamant , aruncate pe un pat ravasit . Parca o apa s-ar fi tulburat in capul ei si daca s-ar fi miscat era convinsa ca un mal cleios i-ar fi invaluit tot capul si-ar fi cazut acolo . O transpiratie rece o cuprinse si-n cateva clipe tot corpul ii era ud , de parca cineva i-ar fi scurs o stropitoare in cap. Ochii o frigeau si parca scaparau , deoarece la intervale egale un fascicul luminos iesea din ochi , cauta o tinta , apoi se stingea usor si tot asa , palmele o ardeau si o usturau , dar gura nu putea sa scoata nici un sunet .