Icoana lui Hristos

In Hristos se descopera scopul creatiei: unirea firii umane cu cea divina intr-o depasire paradoxala care innoieste firea umana si ii confera un mod dumnezeiesc de a fi. Aceasta depasire care duce firea umana la desavarsire se numeste iubire . [...] Iubirea este chipul lui Dumnezeu, expresia centrala a intregii noastre cugetari referitoare la icoana. In iubire Dumnezeu se face vazut ochilor nostri, in ea putem sa intram in legatura cu viata lui Dumnezeu spre a ajunge la deplina asemanare cu Dumnezeu. In ea, sub indrumarea ei, gasim centrul teologiei icoanei. Tema cartii de fata este chipul omenesc al lui Dumnezeu; si din acest punct de vedere este o carte despre icoane. Artistii si teologii au meditat la taina acestui chip si au incercat sa-i dea o expresie; sursele cugetarii sunt, inainte de toate, Sfintii Parinti ai Bisericii, marii maestri din istoria crestinismului primelor secole. [...] Cu cat cititorul se va adanci mai mult in text, cu atat va fi mai fascinat de profunzimea si de supletea teologiei Sfintilor Parinti si, prin urmare, va recunoaste din ce in ce mai bine cat de inrudit este cuvantul acestora cu chipul reprodus de iconar. (Christoph SCHONBORN)