Poesie/Poezii

, ž In ultima instanta, intr-un fel, totul formeaza o singura carte. Nu exista perioade in viata unui om , spunea Caproni. El a urmat linia vietii doar in joaca, inserand-o transversal in opera sa cu o indrazneala pe care natura sa indaratnica si reticenta nu o putea duce pana la capat. De altfel, daca exista ceva care nu respecta traseul unei linii , aceasta este viata. Ea traverseaza in zigzag opera lui Caproni, intrand si iesind, ca intr-un balci melancolic cu lucruri disparute. Raman doar numele si anii, scrijeliti in piatra alba a lumilor pe care le cunoastem, de-acum, numai datorita poeziei, datorita poeziei sale. Caproni nu a fost poate decat un utilizator al vietii si al poeziei, unul oarecare, un navetist, precum calatorul anodin din funicular, din tramvaiele singuratice din , 43, din trenurile pe care le contempla, copil fiind, de sus, de pe pasarele. Realitatea sa este in miscare in timp si spatiu, dar este privita dintr-un punct fix, putin in maniera lui Montale, dintr-un loc imobil, aflat in afara acelui du-te-vino din viata celorlalti, sau inchis intr-un vector mobil canalizat pe un itinerariu prestabilit., œ (Bianca Maria FRABOTTA)