Poesii Vol 1 si 2

Acest volum de poezie venit de peste ocean este un miracol . Geniul limbii romane rodeste pretutindeni in lume si poetul Constantin George a dus cu el pe meleaguri exotice nu numai spiritul romanesc , ci chiar sunetul inconfundabil al Bacaului , caci tema fundamentala a liricii sale, singuratatea , este bacoviana prin excelenta . Spre deosebire insa de Bacovia , care se mai ducea in , œodaia iubitei, pentru a trai singuratatea in doi ( Ioanid Romanescu ), ori in cafeneaua trista unde , œbarbar canta femeia aceea, , mai intalnea , œun popa , un soldat, in , œprovincia pustie, in care era pierdut , poetul nostru este exilat intr-o singuratate perfecta , universala , o Nirvana pustie de dincolo de moarte ( , parc-am murit de mult, , spune Eminescu ) de unde lumea poate fi contemplata cu detasare , uneori cu sentimentul unei vinovatii existentiale , de cele mai multe ori cu tristete , cu o tristete lucida : , œPeste campii rumega trenuri clipita . Ma ascund in mine Urmarind teatrul si mascarada Cortina ce cade Acoperind inima , singura , moartea, (Am ratacit ), sau : , œOdihna si umilinta Sunt chei ale lumii vecine Sunt salturi peste vremuri Alaturi de ora ce vine, ( Intr-o minte ). Spre deosebire de senzitivul Bacovia , Constantin George este de o luciditate care masoara veacul de singuratate ce-i desparte . , œFelinar mi-e creierul, spune poetul (Manifest), iar secolul este strafulgerat de lumini , œelectrice, cum ar zice Bacovia : , œPeste noptile acestui secol Vor ramane margini de cenusa Si lumini in vasta sala Vasta singuratate, ( Ultima noapte ). Constantin George nu este un poet postmodern, nu are ambitia de a inventa jocuri de cuvinte pentru a fi la moda , ci construieste , œcu icoane si cu glasuri tremurate, ( Eminescu ) o poezie veche de cand lumea si tocmai din aceasta cauza mereu noua . Muzicalitatea este prima calitate a acestei poezii , atat de diferita de zgomotul cacofonic al productiilor post-moderne : , œTraiesc aievea clipele pustii Zburatacind alaturea prin ceata . Peste canale , peste largi campii prin nunta-moarte preschimbata-n viata . Si unde merg Rostogolit in gol In umbra rece calatorul doarme Iar seceta acestor ore Pleaca-n zbor Alunecand in forme sa ma toarne Nimic nu-i sigur , Biruinta nu-i. Nu-i nimeni Care sa ma cheme . Ci doar imagini zboara Peste fata sui , E prea tarziu , E prea devreme ?, ( Lumea ). O alta calitate care-l recomanda pe autorul acestor versuri este capacitatea de a formula memorabil , aproape aforistic , in imagini de o densitate de cristal : , œ Marginea acestui timp este prea stramba, ( Cand treci ), sau : , œIn cristalin lumina rugineste, (A ruginit ), ori : , œSi cerul era O oglinda nemarginita Unde trupul si gandul Se aseamana Si uneori se viseaza, ( Si cerul ). Ar fi de citat aproape tot volumul , dar eu as dori sa inchei cu o poezie care ilustreaza acesta sinteza de dincolo de mode, o poezie de dragoste apocaliptica , unde marea eminesciana capata dimensiuni suprarealiste , iar iubirea , ca si lumea , este un paradis in destramare blagian : , œAm visat marea , Oceanul , valuri De marmuri Rupand orizontul . Miriade de ochi , Luminile lor Licarind in amurgul Magnetic. Dintre toti culegeam Floarea trista A buzelor tale; Un incendiu Fulgera lumi Peste ceru-n cadere., (Am visat ). Prevad , cat se poate omeneste prevedea , ca din aceasta singuratate cosmica Poetul va urca , prin suferinta , spre iubire . Fie ca Dumnezeu sa-l ajute ca acest prim volum de Poezie sa fie si prima treapta a Scarii ... Ioan Neacsu