Prieten cu Umbra

Intr-o seara, Nimo intirzie in oras nepermis de mult. Tocmai a ratat ultimul autobuz care-l putea duce acasa, in cartierul bucurestean Drumul Taberei. In intuneric, un scrisnet teribil despica tacerea din Piata Universitatii. O statuie piriie din toate incheieturile si iat-o cum prinde viata si-i sare in ajutor baiatului. Calare pe Breazu, calul lui Mihai Viteazul, Nimo porneste spre casa, in vreme ce bunicul sau - statuia lui, mai bine zis - isi mingiie mustata linistit. Asa incepe aventura lui Nimo. Una care-l va purta, alaturi de prietenul sau Imran, intr-o calatorie spre Macedonia de Nord, loc plin de secrete, unde va descoperi povestea mamei sale. Azi-miine voi implini 51 de ani. Asta ma face sa rid, fiind mai apropiat de numarul invers de ani, 15, virsta inceputurilor de drum. Oricum, am inteles deja ca in fiecare adult ramine ascuns copilul gata de joaca. Ceea ce nu e deloc rau, caci numai asa pot fi intretinute visurile sau imaginatia. Priviti desenele celor mici si ascultati-le bazaconiile! Veti intelege atunci ca ochii lor reflecta lumea cu totul surprinzator. Artistic, as zice. Asta m-a facut sa nascocesc citeva povesti pentru ei, convins ca urechile lor vor sti sa le-asculte cum trebuie. Cit despre Prieten cu umbra , am scris-o in cel mai ciudat an al vietii mele. Cu masca pe fata, dar cu gindurile zburind printre nori. (Calin)