Sunt râurile vii?

Sunt râurile vii? Și, dacă da, ce drepturi ar trebui să aibă? Cea mai politică și totodată cea mai personală carte a lui Robert Macfarlane de până acum pornește de la o idee promovată astăzi de comunități indigene din întreaga lume: dacă o corporație poate fi considerată o persoană în ochii legii, atunci râurile, pădurile, munții – sistemele naturale în general – nu ar trebui să aibă și ele o voce? În loc să le trateze ca pe o proprietate exploatabilă, oamenii nu ar trebui oare să le respecte dreptul de a supraviețui și de a dăinui? Urmărind această idee, Macfarlane își poartă cititorii prin miraculoasele păduri din Ecuador, de-a lungul pâraielor și în lagunele din sudul Indiei și pe spectaculoasele râuri sălbatice din Canada, amenințate de minerit, de poluare și de construcția de baraje. Pledoaria sa pentru respectarea și protejarea unor ecosisteme esențiale are toate șansele să schimbe modul în care privim natura și viața însăși.