Orbirea. Istoria unei imagini mentale in gandirea occidentala

Istorie a unei teme de mare încărcătură simbolică, volumul de faţă examinează felul în care condiția nevăzătorului a fost gândită şi reprezentată în arta occidentală. Moshe Barasch reconstituie, cu o remarcabilă finețe, semnificațiile pe care figura nevăzătorului le-a dobândit sau le-a pierdut de-a lungul secolelor de reflecție religioasă, filozofică și artistică. Relaţia complexă și adeseori paradoxală dintre orbire, contemplarea interioară și reprezentarea vizuală prinde contur în imagini recurente: rapsodul călăuzitor, vindecarea orbului, orbirea ca pedeapsă divină sau, dimpotrivă, ca semn al unui destin ales. Acoperind un interval amplu, de la Antichitatea elină până la Iluminism, studiul îmbină iconografia şi hermeneutica, oferind o perspectivă nuanțată asupra felului în care cultura occidentală a înţeles raportul dintre vedere, interioritate și adevăr.